O rumoare catifelata....parfumul unui ceai pierdut in petale ce s-au ratacit prin colturi de camera...
La mansarda , trecutul s-a asezat in pliurile unei rochii de epoca....dar cel mai mult razbeste din cele patru unghere ... cate o soapta sau un zumzet de om...., o frunza se mai desprinde acum din copac, o alta agale se straduieste s-o prinda din urma..paradoxal , nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu